vineri, 6 august 2010

50 DE ANI
PERFORMANTA ŞI PROFESIONALISM

Desăvârşire teoretică, practica şi de performanţă sportivă
În cei cincizeci de ani de existenţă, cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca au fost absolvite de numeroase personalităţi ale sportului. Unii au devenit celebri după absolvire ca profesori sau ca antrenori, alţii erau deja sportivi cunoscuţi când şi-au început studiile universitare. Cu totii s-au străduit să escaladeze „tăriile olimpice” acest deziderat constituind un ţel suprem în cariera oricărui sportiv de performanţă.
Olimpismul este un concept general care se bazează nu numai pe dezvoltarea puterii fizice, dar şi pe crearea unor indivizi mai sănătoşi şi cu o viziune mai senină asupra vieţii şi asupra păcii în lume. Acesta implică încredere în forţele proprii, implică efort constant şi susţinut pe plan fizic şi intelectual pentru obţinerea fără compromisuri a excelenţei. De asemenea, olimpismul încurajează autocunoaşterea şi dezvoltarea relaţiilor interpersonale în cadrul unor comunităţi.
Toate acestea sunt principii pe care le regăsim ca fundamentare conceptuală şi morală a instituţiilor de învăţământ superior formatoare de specialişti în educaţie fizică şi sport. Prin urmare, sportivii participanţi la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene sau alte competitii de mare anvergura şi absolvenţii unei instituţii de învăţământ superior cu profil educaţie fizică şi sport au în comun determinarea cu care urmăresc obţinerea rezultatelor de excepţie în domeniul sportului, primii din punct de vedere competiţional, următorii din punct de vedere educaţional.
În cazul în care cele două atribute (sportiv olimpic, sportiv de valoare mondiala şi absolvent al unei facultăţi de educaţie fizică şi sport) se regăsesc în persoana aceluiaşi individ, nu greşim dacă susţinem că acea persoană este întruchiparea ideii de olimpism modern.
De la fiintarea sa în 1960, Facultatea noastră a promovat aceste atribute, lucru dovedit prin faptul ca la conducerea destinelor facultăţii au activat personalităţi sportive de mare anvergură, cu vechi state în domeniul antrenoratului, dar şi al profesionalismului în domeniul nostru de activitate, cel de dascal si metodist de înalt nivel în formarea viitoarelor generaţii de profesori antrenori.
Cum să trecem mai departe fara sa-i amintim pe cei care, vremelnic, au condus destinele facultăţii: Gheorghe Comănar, Paşcu Sorin, Uţiu Ioan, Romeo Sotiriu, Gheorghe Neţa, Mircea Alexei, Gheorghe Roman, Flavia Rusu, în prezent Vasile Bogdan.
Cum sa trecem mai departe fără să-i amintim pe dascălii care au însoţit paşii studenţilor noştri, pe acest drum plin de satisfacţii profesionale, sportive, dar şi de împliniri personale: Vasile Pop, Francisc Lorinczi, Vasile Geleriu - nea Vasile, Nicolae Barabaş, Karol Rethi, Zaharia Feşnic, Aura Gogonea, Leontina Holhos, Elisabeta Toth, Ica Geleriu, Petru Gotea, Teodor Gore, Piţu Kovacs, Carmen Tertea, Aura Gogonea, Ista Paşcu, Ileana Rusu, Maria Bîc, Aura Dumitrescu, Mariana Marolicaru, Augustin Poenaru, Laurenţiu Szatmari, Horia Pop - PH, Dumitru Oltean, Tiberiu Rusu, Constantin Bengeanu - Bebe, Cucu Bujor, Gheorghe Zamfir, Sebastian Brătucu, Horea Cobârzan, Gheorghe Monea, Ştefan Vodă, Alexandru Virgil Voicu, Melania Câmpeanu, Ioan Paşcan, Emilia Grosu, Elena Zamora, Şerban Doboşi, Nicu Lăpușan, Dan Ciontea, Marilena Kori, Cornel Popovici, Virgil Ganea, Ducu Mureşan, etc.
Însă eroii zilelor noastre, la fel ca în antichitate, sunt „medaliaţii olimpici”, sportivii care au reuşit să urce pe podiumul Jocurilor Olimpice, cărora li se alătură şi cei care, în drumul lor spre desăvârşire olimpică, au contribuit la „zestrea de medalii” ale sportului romanesc.
Astfel, în 2010 galeria „medaliaţi olimpici” a FEFS este formată din Constantin Tudosie, Simion Schobel, Simona Richter, Gabriela Szabo, Ionela Ţârlea-Manolache, Maria Cioncan, Oana Ban, Sandra Izbasa. Toţi sunt medaliaţi la Jocurile Olimpice, studenţi sau absolvenţi ai Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
Primii „olimpici” ai FEFS, în ordine cronologică, sunt Constantin Tudosie şi Simion Schobel, ambii jucători de handbal.
Constantin Tudosie s-a născut la data de 23 martie 1950, în localitatea Leu, judeţul Dolj. A început practicarea handbalului la Craiova, iar în perioada anilor 1970-1973, student fiind la Cluj, a fost unul dintre cei mai buni jucători ai echipei Universitatea Cluj. După absolvirea Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, a continuat să joace handbal la echipa Steaua Bucureşti. Component al echipei naţionale, a participat la două ediţii ale Jocurilor Olimpice: în 1972 la Munchen, unde a câştigat împreună cu echipa medalia de bronz şi în 1976 la Montreal, unde a cucerit argintul împreună cu echipa. A părăsit România după anul 1978, stabilindu-se în Germania.
Simion Schobel s-a născut la data de 23 martie 1950, la Sebeş în judeţul Alba, a fost şi el component de bază al echipei Universitatea Cluj şi al reprezentativei României, cu care a participat la turneul olimpic de la Munchen şi a câştigat medalia de bronz. În anul 1973 a plecat în Germania unde a activat ca antrenor cu foarte bune rezultate, fiind chiar antrenorul nationalei Germaniei.
Gabriela Szabo (născută în 14 noiembrie 1975 la Bistriţa) este una dintre cele mai cunoscute atlete românce la nivel internaţional. Deţinătoare din 2002 a recordului european la proba de 3.000 m, are în palmares cele mai importante titluri din atletism: Campioană Europeană, Campioană Mondială şi Campioană Olimpică. A început cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca în anul 1994. La vremea aceea era încă junioară, dar o junioară de excepţie. Locul I cucerit în acel an la Campionatele Mondiale de Juniori de la Lisabona în proba de 3.000 m prefigura o carieră sportivă de succes. Ceea ce a urmat e deja istorie. În 1995 cucerea la Durham, împreună cu echipa României, locul III la Campionatele Mondiale de Cros şi titlul de Campioană Mondială (sală) în proba de 3.000 m la Barcelona.
În paralel cu aceste rezultate, Gabi îşi continuă studiile universitare. Cei care i-au fost profesori şi-o amintesc ca o persoană cu calităţi deosebite, ambiţioasă şi deosebit de modestă în ciuda popularităţii de care se bucura încă de pe vremea aceea. Primul succes olimpic este argintul în proba de 1.500 m la Jocurile Olimpice de la Atlanta din 1996. Au urmat apoi medaliile de aur şi de bronz la Jocurile Olimpice din 2000 de la Sydney în probele de 5.000 m, respectiv 1.500 m. Anul 2001 aduce pentru Gabi titlul de Campioană Mondială (aer liber) în proba de 1.500 m şi, poate la fel de important, licenţa în Educaţie Fizică şi Sport.
Astăzi, Gabriela Szabo, vicepreşedinte al Federaţiei Române de Atletism, obţinând titlul de Doctor în cadrul Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, după ce a absolvit şi cursurile de master la aceeaşi instituţie de învăţământ superior. Faptul că ea a decis să-şi continue studiile ne permite să credem că prima etapă a experienţei sale universitare (FEFS Cluj-Napoca) a fost una de natură pozitivă.
Ionela Ţârlea-Manolache (născută în 9 februarie 1976 la Craiova), altă atletă de valoare a României, a început cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca în acelaşi an cu Gabriela Szabo, adică 1994. Proba în care este specialistă este 400 m garduri, dar a concurat cu succes şi la 400 m plat sau 200 m. Primul titlu internaţional l-a obţinut în 1999, la Palma de Mallorca (Spania), când a devenit campioană mondială universitară la 400 m plat. A urmat, în acelaşi an, la Maebashi (Japonia), titlul mondial în sală la 200 m plat şi absolvirea facultăţii, un eveniment care, ne place să credem, a contribuit la întregirea personalităţii atletei.
La JO de la Sydney 2000 s-a clasat doar pe poziţia a şasea la 400 m garduri. Aceeaşi poziţie a ocupat-o şi la Mondialele de la Edmonton (Canada), în 2001, în proba de 400 m garduri, după care a urmat o perioadă neagră, cu mai multe accidentări. Revenirea a făcut-o cu un rezultat excelent, titlul european la 400 m garduri, în 2002, la Munchen. În continuare, performanţele au fost de un bun nivel, începând cu locul 4 la Mondialele de la Paris (2003, 400 m garduri), continuând cu aceeaşi poziţie la 400 m plat la Mondialele indoor de la Budapesta (2004) şi locul 3 la ştafeta 4x400 m la aceeaşi competiţie. Pe lângă aceste performanţe, în cartea de vizită a Ionelei Ţârlea-Manolache mai figurează alte clasări pe podium în circuitele Golden League, Grand Prix IAAF, Super Grand Prix etc. De departe, însă, cea mai importantă medalie cucerită de Ionela este cea de argint în proba de 400 m garduri la JO de la Atena din 2004. Această medalie reprezintă încununarea unei cariere sportive care a propulsat-o printre numele mari ale atletismului mondial.
Maria Cioncan. Continuând prezentarea atletelor medaliate la Jocurile Olimpice şi absolvente ale facultăţii noastre, următoarea pe listă este regretata Maria. Decedată într-un accident de maşină la data de 21 ianuarie 2007, Maria a lăsat în urmă rezultate care au urcat drapelul ţării noastre pe cele mai înalte culmi ale podiumurilor sportive mondiale. Destinul ei a fost atletismul şi l-a împlinit cu brio, în ciuda tuturor obstacolelor care i-au brăzdat calea.
S-a întâmplat ca primul obstacol pe care avea să-l întâlnească să fie dorinţa părinţilor ei de a urma un liceu cu profil economic, sanitar sau pedagogic. Maria Cioncan s-a născut la 19 iunie 1977 în satul Maieru, judeţul Bistriţa-Năsăud, într-o familie cu patru copii. A urmat şcoala generală în comuna natală, între anii 1983 şi 1991. Dorinţa ei de a deveni atletă era atât de puternică încât a învins dorinţele părinţilor legate de viitoarea ei carieră, oricare ar fi fost acestea. Maria s-a antrenat săptămîni în şir, fără ştirea părinţilor, alergând de una singură pe uliţele satului. Urmarea a fost faptul că a fost admisă în cadrul Liceului cu program sportiv din Bistriţa (1991-1995). Aşa a început, în 1991 la Bistriţa, cariera sportivă a celei ce avea să devină medaliată olimpică. Primul ei antrenor a fost Zsolt Gyongyossy. Timp de doi ani, Maria Cioncan nu mai concurează. Reîncepe pregătirea în 1996 cu prof. Ştefan Beregszaszi. Rezultatele nu întârzie să apară: obţine de trei ori titlul de campioană balcanică la 800 m şi 1.500 m, cucereşte două titluri de campioană naţională de tineret la 800 m şi 1.500 m şi cinci titluri de campioană naţională de senioare la 800 m, 1.500 m şi 3.000 m. În paralel cu realizările sportive, Maria Cioncan urmează cursurile FEFS Cluj-Napoca începând cu anul 1999. Îşi susţine examenul de licenţa în februarie 2004, ca mai târziu în acelaşi an să fie admisă la master, specializarea Ştiinţa Sportului, în cadrul aceleaşi facultăţi. Anul 2004 a fost anul Mariei Cioncan. Acesta este anul în care cucereşte medalia de bronz la proba de 1.500 m feminin din cadrul Jocurilor Olimpice de vară de la Atena. Tot în 2004, ca o recunoaştere a performanţei sale, devine Maestră Emerită a Sportului şi i se decernează Ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a cu două barete. Avea tot viitorul înainte în momentul în care un ultim obstacol a apărut în calea ei şi i-a curmat viaţa.
Simona Richter, medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice de la Sydney din 2000 la categoria 78 de kg. S-a realizat ca sportiv la Cluj-Napoca, sub îndrumarea antrenorului lotului feminin naţional de judo, Florin Bercean. După retragerea din cariera sportivă (2002) a rămas tot la Cluj-Napoca, la lotul olimpic de junioare şi la lotul feminin naţional "Under 23", dar în calitate de antrenor. Cariera ei sportivă s-a întins pe durata a 15 ani, ani în care s-a antrenat enorm, a concurat la competiţii de cel mai înalt nivel (pe multe dintre ele le-a şi câştigat), dar a şi suferit accidentări care au dus inevitabil la retragerea ei din activitate. Totuşi, la doi ani de la retragerea din circuitul marii performanţe, Simona şi-a îndeplinit cel mai mare vis, acela de a deveni antrenor: "Mi-am dorit neapărat să antrenez. Nu pot să mă despart de judo, iar clubul CSM Cluj şi antrenorul Florin Bercean mi-au promis că mă vor sprijini în continuare. Au făcut multe pentru mine şi îmi doresc să returnez din experienţa mea, astfel încât în câţiva ani să descopăr o altă Simona Richter, care să aducă României o medalie olimpică".
Probabil că de mare folos îi sunt în cariera de antrenor cursurile pe care le-a urmat în cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. A început aceste cursuri în anul 1995 şi le-a finalizat în anul 2000. În acelaşi an a obţinut şi licenţa. Este oare întâmplător faptul, întâlnit şi în cazul Mariei Cioncan, că obţinerea unui titlu olimpic este secondată de obţinerea licenţei în Educaţie Fizică şi Sport? Nouă ne place să credem că nu. Iar faptul că în anul 2007 a absolvit şi cursurile de master, la specializarea Ştiinţa Sportului (colegă fiind la aceste cursuri chiar cu Florin Berceanu) confirmă că Simona are gânduri mari ca antrenor. Poate că la ediţia a XXX-a a JO, sportivele antrenate de ea vor reprezenta România în competiţia olimpică. Cunoscându-i inteligenţa, prefesionalismul şi extraordinara putere de muncă această previziune este foarte realistă.
Urmeaza gimnasta Oana Mihaela Ban, una dintre gimnastele românce de clasă mondială. Născută la 11 ianuarie 1986 în Cluj-Napoca (primii antrenori i-au fost profesorii Rodica Câmpeanu şi Anton Ciupei), Oana a concurat pentru prima dată la un Campionat Naţional în anul 1998, ca junioară. Cu această ocazie a câştigat locul I la sol. Anul următor a fost selecţionată la Lotul naţional de la Deva unde urma să se pregătească cu Octavian Bellu şi Mariana Bitang. De aici a început totul. Succesele la competiţii internaţionale importante de juniori n-au întârziat să apară. Printre acestea se numără locul I la turneul Top Gym din Belgia şi o medalie de bronz la Zilele Olimpice ale Tineretului European 2001. În 2002 şi-a făcut debutul ca senioară. La Campionatele Mondiale de Gimnastică Artistică din acelaşi an de la Debrecen a câştigat medalia de argint la bârnă. În 2003 a contribuit puternic la câştigarea medaliei de argint cu echipa la Campionatele Mondiale şi a ocupat locul 5 la individual compus. Punctul culminant a carierei Oanei l-a reprezentat Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, unde a cucerit medalia de aur împreună cu echipa. Ambiţia Oanei nu s-a limitat doar la sport şi nu a sacrificat totul de dragul lui. În paralel cu rezultatele pe plan sportiv, ea a obţinut întotdeauna şi rezultate în plan şcolar. A fost o elevă bună, cu medii peste 9, an de an. De aceea nu i-a fost greu ca după retragerea din activitatea competiţională să devină una dintre cele mai bune studente ale generaţiei sale la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Ea a început cursurile acestei facultăţi în anul 2004, după cucerirea titlului de Campioană Olimpică. La sfârşitul lunii iunie 2008 a susţinut lucrarea de licenţă în cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, iar la toamnă se va înscrie cu siguranţă la cursurile de Master. A declarat că ar dori să lucreze cu copiii, aşa că nouă nu ne rămâne altceva de făcut decât să îi urăm succes şi să sperăm că va avea parte de eleve cel puţin la fel de talentate ca şi ea.
Sandra Izbasa O trecere meteorica prin facultatea noastra, doar anul întâi de facultate, dar care a lasat urme, dupa care s-a transferat la UNEF Bucuresti, a avut-o gimnasta, campioana Olimpica de la Beijing, 2008.
Dar chiar şi în această scurtă perioadă şi-a demonstrat talentul, mentalitatea de campioană, participând cu mult entuziasm la orele practice şi cursurile teoretice ale liniei de studii Kinetoterapie şi Motricitate speciala.
Antrenată şi condusă cu măiestrie pe drumul dificil al performanţei de către antrenorul Nicolae Forminte, Sandra a demonstrat, a câta oară, că Şcoala de Gimnastică românească este în continuare una de exceptie.
Aceştia sunt „medaliatii noştri olimpici” în anul 2010. Sperăm ca numărul lor să crească. Îi aşteptăm cu drag pe luptătorii Ana Maria Pavăl, Rareş Chintoan şi Buci Antoniu, pe handbalistele Carmen Amariei, Florina Bârsan şi Mihaela Ani-Senocico, pe judocane sau atleţi, să reprezinte cu cinste Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Babeş-Bolyai, Clujul şi România la competiţia supremă şi să se întoarcă cu medalii.
Nu putem merge mai departe fără să-i amintim şi pe cei care, chiar daca nu şi-au înscris numele în Panthenonul Olimpic, şi-au adus contribuţia, cu aceeaşi dăruire şi pasiune la prestigiul sportiv al României şi implicit, la cel al F.E.F.S. Cluj Napoca.
Va continua.

Consiliul de Conducere F.E.F.S.
Prof. dr. Vasile Bogdan